Începe, de multe ori, seara. O zi grea, o ceartă, o oboseală care nu mai trece sau doar o liniște prea mare în casă. Mănânci ceva, apoi încă ceva, tot mai repede, aproape fără să simți gustul. Te oprești abia când nu mai poți. Și imediat după vin vinovăția, rușinea și promisiunea că „de mâine e altfel”.
Dacă te regăsești aici, vreau să știi de la început: mâncatul compulsiv nu înseamnă lipsă de voință și nu e un defect de caracter. Este un tipar care se învață și se întreține, de obicei, prin emoții greu de dus și prin regulile stricte pe care ți le impui după fiecare episod. Iar tiparele se pot schimba. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) te ajută să înțelegi ce declanșează episoadele și să ieși, pas cu pas, din cercul lor.
Rodica Marcu
Psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental
Cele trei denumiri sunt folosite adesea ca și cum ar însemna același lucru. Seamănă, dar nu sunt identice. Diferențele de mai jos te pot ajuta să te orientezi, fără să pună un diagnostic.
Mâncatul pe fond emoțional înseamnă să mănânci ca răspuns la o emoție, nu la foame: ca să te liniștești, să te consolezi, să umpli un gol sau să îți faci o mică recompensă după o zi grea. Aproape toată lumea face asta din când în când, iar asta nu este o problemă în sine. Devine o problemă atunci când mâncarea ajunge principalul sau singurul mod în care faci față emoțiilor și când după fiecare astfel de moment te simți tot mai rău cu tine.
Un episod de mâncat compulsiv înseamnă să mănânci, într-un timp relativ scurt, mult mai mult decât ai vrut, cu senzația clară că nu te mai poți opri. Nu e doar „am mâncat mai mult azi”. E senzația de pierdere a controlului, de multe ori urmată de rușine și de dorința de a ascunde ce s-a întâmplat. Episoadele pot apărea ocazional, în perioade grele, fără să fie vorba neapărat de o tulburare.
Când episoadele de mâncat compulsiv se repetă regulat, de luni de zile, aduc multă suferință și nu sunt urmate de vomă provocată sau de alte metode de „compensare”, specialiștii vorbesc despre tulburarea de alimentație compulsivă, cunoscută și sub numele englezesc de binge eating disorder. Este o problemă de sănătate mintală recunoscută, care are tratament.
Pe scurt: mâncatul emoțional ține de de ce mănânci, episoadele compulsive țin de cum mănânci, adică fără control, iar tulburarea de alimentație compulsivă înseamnă că episoadele au devenit un tipar care îți afectează viața.
Binge eating, sau tulburarea de alimentație compulsivă, este o tulburare de alimentație în care o persoană are episoade repetate în care mănâncă o cantitate mare de mâncare într-un timp scurt, cu senzația că nu se poate opri, urmate de rușine, vinovăție sau dezgust față de sine. Spre deosebire de bulimie, episoadele nu sunt urmate de vomă provocată, laxative, post sau sport excesiv, făcute ca să „anuleze” episodul.
Pe lângă pierderea controlului, în timpul unui episod apar de obicei câteva dintre următoarele:
Tulburarea de alimentație compulsivă apare la femei și la bărbați, la orice vârstă adultă, și la oameni de toate formele și dimensiunile corporale. Nu se vede din afară. Mulți oameni trăiesc ani la rând cu ea fără să o spună nimănui, convinși că este doar o problemă de voință. Doar un specialist poate pune un diagnostic, dar nu trebuie să știi dinainte dacă ce ți se întâmplă „se încadrează” ca să ceri ajutor.
Mâncatul compulsiv se întreține, de obicei, printr-un cerc care se repetă:
Cercul acesta explică de ce „mai multă voință” nu funcționează. Cu cât restricția e mai mare, cu atât foamea și tensiunea cresc, iar episodul următor devine mai probabil. Partea încurajatoare este că, dacă știi cum funcționează cercul, poți să îl rupi. Iar de obicei nu începi cu episodul, ci cu restricția și cu emoțiile din jurul lui.
Foamea emoțională apare brusc, cere ceva anume, de obicei dulce, sărat sau „ceva bun”, și nu se liniștește când te saturi. Foamea fizică vine treptat și se mulțumește cu aproape orice mâncare. A observa diferența este un prim pas. Al doilea este să înțelegi ce anume o declanșează în cazul tău.
Stresul și anxietatea
Când ești sub presiune, mâncarea poate aduce o liniștire rapidă, chiar dacă de scurtă durată. Dacă îngrijorările, tensiunea sau neliniștea sunt o prezență constantă în viața ta, citește și pagina despre tratament anxietate. De multe ori, când anxietatea scade, scade și nevoia de a o „calma” cu mâncare.
Singurătatea
Seara, în weekend sau după o despărțire, mâncarea poate umple un gol care, de fapt, este nevoia de apropiere și de conexiune cu ceilalți.
Plictiseala
Când ziua pare goală sau lipsită de sens, mâncatul devine o activitate în sine: ceva de făcut, o mică stimulare, o pauză de la nimic.
Oboseala și epuizarea
Când ești obosit, ai mai puțină energie să faci față emoțiilor și mai puțină răbdare cu tine. Mâncarea devine cea mai la îndemână sursă de „energie” și de confort. Dacă oboseala vine din muncă și nu mai trece nici după odihnă, găsești mai multe pe pagina despre tratament burnout.
La aceștia se adaugă adesea tristețea, furia pe care nu o poți exprima, conflictele din cuplu sau din familie și, foarte des, chiar regulile stricte despre mâncare. În terapie îți construiești propria hartă a declanșatorilor, pentru că la fiecare om ea arată puțin altfel.
Terapia cognitiv-comportamentală este tratamentul psihologic cu cele mai solide dovezi pentru tulburarea de alimentație compulsivă și pentru bulimie. Ghidurile institutului britanic NICE pentru tulburările de alimentație recomandă o formă de TCC adaptată special tulburărilor de alimentație, cunoscută în literatura de specialitate ca CBT-E (TCC „îmbunătățită”). Ea lucrează direct cu ce întreține episoadele: restricția, declanșatorii emoționali și felul în care te raportezi la corpul tău.
Primul pas este, de obicei, cel mai surprinzător: nu să mănânci mai puțin, ci să mănânci regulat. Mese și gustări la ore previzibile de-a lungul zilei, fără pauze foarte lungi și fără să sari peste mese pentru a „compensa”. Nu este o dietă și nu are liste de alimente interzise. Este o structură care scoate corpul din starea de foame și mintea din starea de alarmă, iar pentru mulți oameni episoadele încep să se rărească încă din această etapă.
Îți propun să observi, fără să te judeci, când apar episoadele: ce s-a întâmplat înainte, ce simțeai, ce gânduri aveai. După câteva săptămâni, tiparele devin vizibile: o anumită oră din zi, un anumit tip de emoție, anumite situații sau conversații. Ce vezi clar poți și schimba.
Dacă mâncarea a fost multă vreme principalul mod de a face față, nu e suficient să renunți la ea. E nevoie să ai ce pune în loc. Lucrăm împreună la:
„Am mâncat o prăjitură, deci ziua e compromisă.” „Dacă nu sunt perfect, nu are rost.” Asemenea gânduri transformă o mică abatere într-un episod. Învățăm să le recunoști și să le înlocuiești cu unele mai flexibile și mai blânde.
La mulți oameni, felul în care se simt în propriul corp ajunge să le influențeze aproape toată valoarea personală, iar nemulțumirea față de corp alimentează restricția și, implicit, cercul episoadelor. În terapie lucrăm la o relație mai împăcată cu corpul tău: mai puțin control și verificare, mai puțină evitare, mai multă grijă și mai mult respect. Fără comparații, fără ținte și fără rușine.
Pe parcurs îți identifici semnalele personale de alarmă și îți construiești un plan pentru perioadele mai grele. Un episod ocazional nu înseamnă că ai luat-o de la zero, ci doar un moment din care poți învăța ceva.
Psihologul lucrează prin psihoterapie: nu prescrie medicamente și nu face planuri alimentare. Uneori, alături de terapie, este util și sprijinul altor specialiști:
Mâncatul compulsiv merge adesea mână în mână cu o dispoziție scăzută: episoadele aduc vinovăție, iar vinovăția aduce tristețe, care la rândul ei poate declanșa un nou episod. Dacă te simți trist, gol sau fără speranță aproape în fiecare zi, citește și pagina despre psiholog depresie.
Medicul și psihologul nu se exclud. Dacă pe parcursul terapiei văd că ar fi utilă o evaluare medicală, ți-o spun deschis și îți explic de ce.
Mâncatul compulsiv face parte dintr-o familie mai largă, cea a tulburărilor de alimentație. Două dintre ele merită menționate aici, pe scurt.
Bulimia
În bulimie, episoadele de mâncat compulsiv sunt urmate de încercări repetate de a le „anula”: vomă provocată, laxative, post sau sport excesiv. Pentru bulimie, tratamentul psihologic recomandat este tot terapia cognitiv-comportamentală adaptată tulburărilor de alimentație. Pentru că aceste comportamente pot afecta inima, rinichii, dinții și sistemul digestiv, un tratament pentru bulimie include întotdeauna și urmărirea medicală. Dacă te regăsești aici, vorbește cu medicul de familie, pe lângă terapie.
Anorexia nervoasă implică o restricție alimentară severă și o teamă intensă legată de corp și de mâncare. Este tulburarea de alimentație cu cele mai mari riscuri medicale și are nevoie de o echipă multidisciplinară: medic, psihiatru, nutriționist și psihoterapeut. Dacă tu sau cineva apropiat se confruntă cu anorexia, primul pas este medicul: medicul de familie sau un medic psihiatru, iar în cazul copiilor și adolescenților, medicul pediatru sau psihiatrul pentru copii. Psihoterapia face parte din tratament, dar nu îl poate înlocui pe cel medical.
Sunt Rodica Marcu, psiholog clinician cu drept de liberă practică, atestat de Colegiul Psihologilor din România, și psihoterapeut specializat în terapie cognitiv-comportamentală. Lucrez cu adulți care se confruntă cu mâncatul compulsiv și emoțional, de multe ori alături de stres, anxietate sau o dispoziție scăzută.
Știu cât de multă rușine poate exista în jurul mâncării și al corpului și cât de greu este să spui cu voce tare ce se întâmplă în timpul unui episod. În cabinetul meu nu există cântar, nu există judecăți și nu vorbim despre „ce ar trebui să mănânci”. Lucrăm în ritmul tău, cu ce te aduce aici, ca să te poți raporta din nou la mâncare cu mai multă liniște. Mai multe despre parcursul meu găsești pe pagina Rodica Marcu, psiholog și psihoterapeut.
Psiholog clinician atestat de
Colegiul Psihologilor din România
Specializare în psihiatrie pozitivă
și sănătate mintală, Universitatea
din Sydney, Australia
Psihoterapeut T.C.C. atestat de
Colegiul Psihologilor din România
Specializare în adicții și dependențe
Universitatea Emory, Atlanta, SUA
Prima discuție, de 30 de minute, este gratuită. Ședințele de terapie durează 50 de minute și costă 240 de lei. Costul total depinde de numărul de ședințe, pe care îl stabilim împreună și îl revedem pe parcurs. Plata se face online, cu cardul sau prin ordin de plată, cu cel puțin 24 de ore înainte de ședință.
Condițiile de plată, anulare și reprogramare le găsești în Termeni și condiții.
Poți alege formatul care ți se potrivește. Ședințele în cabinet au loc în București, zona Piața Muncii, într-un spațiu liniștit și confidențial. Ședințele online se fac pe Google Meet sau pe WhatsApp, iar structura și exercițiile sunt aceleași. Pentru mulți oameni, varianta online face mai ușor primul pas: vorbești despre un subiect delicat din propria casă, fără drum și fără sală de așteptare.
Nu. Mâncatul compulsiv este un tipar întreținut de emoții greu de dus, de restricție și de cercul vinovăției, nu de un caracter slab. De fapt, mulți oameni cu episoade de mâncat compulsiv au foarte multă voință: o folosesc zilnic ca să își impună reguli stricte. Tocmai aceste reguli, combinate cu stresul și cu emoțiile, pregătesc terenul pentru următorul episod. De aceea „mai multă voință” nu rezolvă problema, iar o abordare care lucrează cu tot cercul, cum este terapia cognitiv-comportamentală, are rezultate mai bune.
Nu, iar în cazul mâncatului compulsiv, dietele stricte fac de obicei parte din problemă, nu din soluție. Restricția crește foamea și tensiunea și face episoadele mai probabile. Terapia nu este un program de slăbit și nu vine cu o dietă. Primul pas este, de regulă, să mănânci regulat, fără să sari peste mese și fără liste de alimente interzise. Dacă ai nevoie de ajutor ca să îți organizezi mesele, putem colabora cu un nutriționist care lucrează cu tulburări de alimentație și nu folosește o abordare restrictivă.
Da. Terapia cognitiv-comportamentală pentru mâncatul compulsiv se poate face la fel de bine online, pe Google Meet sau pe WhatsApp: discuțiile, exercițiile și notițele dintre ședințe sunt aceleași. Pentru mulți oameni, este chiar mai ușor să vorbească despre mâncare și despre corp din propria casă. Excepția sunt situațiile cu riscuri medicale, de exemplu anorexia sau bulimia cu vomă frecventă, în care este nevoie și de urmărire medicală față în față.
Binge eating este denumirea englezească pentru tulburarea de alimentație compulsivă: episoade repetate în care mănânci multă mâncare într-un timp scurt, cu senzația că nu te poți opri, urmate de rușine sau vinovăție. Spre deosebire de bulimie, episoadele nu sunt urmate de vomă provocată, laxative, post sau sport excesiv. Este o tulburare recunoscută, care răspunde bine la terapia cognitiv-comportamentală.
Nu există un număr fix de ședințe valabil pentru toată lumea. Durata depinde de cât de des apar episoadele, de cât timp există problema și de alte dificultăți care apar alături de ea, cum ar fi anxietatea sau depresia. TCC are un plan clar și se măsoară de regulă în luni, nu în ani. Primele schimbări apar adesea după ce mesele devin regulate. După primele întâlniri poți primi o estimare pentru situația ta, pe care o ajustăm pe parcurs.
Da. Ce discuți în ședințe rămâne confidențial, conform codului deontologic al psihologilor. Excepțiile sunt doar cele prevăzute de lege, de exemplu un risc grav pentru viața ta sau a altcuiva, și îți sunt explicate de la început.
Este o conversație de 30 de minute în care îmi spui pe scurt ce ți se întâmplă, pui întrebările pe care le ai despre terapie și afli cum lucrez. La final decizi, fără nicio presiune, dacă vrei să continui.
Nu trebuie să aștepți „să te aduni” sau să ai un episod mai grav ca să ceri ajutor. E suficient un mesaj. Spune-mi pe scurt ce ți se întâmplă și vedem împreună dacă terapia cognitiv-comportamentală pentru mâncat compulsiv și emoțional este potrivită pentru tine. Prima discuție durează 30 de minute, este gratuită și o putem face online sau în cabinet.
Completează formularul sau scrie-mi pe WhatsApp, la (+40) 733 11 73 75. După ce primesc cererea, te contactez telefonic ca să stabilim ora.
Sau completează formularul de programare:
