Atac de panică izolat sau tulburare de panică?
Mulți oameni au unul sau două atacuri de panică de-a lungul vieții, de obicei într-o perioadă de stres mare, după care nu se mai repetă. Un atac izolat nu înseamnă că ai o tulburare psihică.
Vorbim de tulburare de panică atunci când atacurile revin neașteptat, iar între ele apare o îngrijorare constantă: când va veni următorul, ce înseamnă, ce s-ar putea întâmpla. Pentru diagnostic, această îngrijorare durează cel puțin o lună și începe să îți schimbe comportamentul.
Cum se pune diagnosticul
Primul pas este medicul de familie, care exclude cauzele fizice ale simptomelor, de obicei prin consult, analize de sânge și electrocardiogramă. Dacă totul este în regulă, urmează evaluarea psihologică: vorbim despre cum și când apar atacurile, despre perioadele stresante, despre consumul de cafea, alcool sau alte substanțe și, la nevoie, folosim chestionare standardizate.
Mulți oameni amână această discuție de teamă că nu vor fi luați în serios, mai ales după ce au auzit la urgențe că „nu aveți nimic”. Faptul că analizele sunt bune nu înseamnă că ți-ai imaginat simptomele. Înseamnă doar că ele vin din reacția de alarmă a corpului, iar asta se poate trata.
Frica de următorul atac
De multe ori, ce te consumă cel mai tare nu este atacul în sine, ci așteptarea lui. Începi să îți asculți corpul tot timpul: îți verifici pulsul, observi fiecare amețeală, fiecare respirație mai scurtă. Ajungi să îți fie frică de frică, iar această vigilență permanentă face, paradoxal, ca atacurile să apară mai des.
Agorafobie: când începi să eviți locuri
Pentru a te proteja, e firesc să începi să eviți locurile în care ai avut un atac sau în care ți-ar fi greu să primești ajutor: metroul, autostrada, cozile, mall-urile, sălile de spectacol, podurile, călătoriile departe de casă. Când evitarea se extinde, vorbim de agorafobie.
Agorafobia nu înseamnă doar teama de spații deschise. Înseamnă teama de a fi într-un loc din care nu poți ieși ușor dacă vine panica. Unii oameni ajung să iasă din casă doar însoțiți sau deloc. Vestea bună este că în terapie putem lucra cu agorafobia la fel de eficient ca și cu atacurile de panică.